Zeemoviez’s Blog

Coraline (2009)

Posted by: Rin Tin Tin on: April 4, 2009

Nu pot sa imi dau seama de ce nu prea mi-a placut Coraline. Pentru ca citisem cartea? Pentru ca nu prea mi-au placut desenele in sine si nici stop-motion-ul nu e felia mea preferata de prajitura? Pentru ca e un pic cam “prea pentru copii”? Oare mi-au ramas mici si “desenele animate”?

Filmul lui Selick (The Nightmare Before Christmas) ridica povestioara lui Gaiman de la rangul de carticica pentru copii la film PG rated, de la stadiul de poveste un pic sumbra, Gaiman style, despre lumea de dincolo, la un autentic horror story animat.

Mi-a placut deci pentru ca e mult mai dark si fantasy-oriented decat cartea, care pare, uitandu-ma inapoi acum, o reproducere insipida dupa film. Scenele de musical si vodevil sunt grotesti exact atat cat trebuie, iar personajul negativ e cat se poate de gotic.

Si totusi, despite the visual treat, m-am plictisit ingrozitor. Probabil nu a fost deloc o idee buna sa citesc inainte cartea. M-am trezit totusi regretand intens ca am crescut cu Balanel, Miaunel si amarata de gala a desenului animat. E o minunata lume noua a animatiilor.

7.5/10

X-Men Origins: Wolverine (2009)

Posted by: Rin Tin Tin on: April 3, 2009

Well, it leaked.

Mi-a placut seria X-Men, lucru la care nu m-as fi asteptat de la mine, dat fiind ca nu prea ma-nnebunesc nici dupa superheroes, nici dupa comic-based movies. Sunt pe jumatate convinsa ca a fost din cauza lui Hugh Jackman, a personal soft spot :)

Revenind la Wolverine, este un prequel la Heroes… erm… la X-Men, the bildungsroman of Logan, si prin fata ni se perinda viata micutului viitor mutant incremenit la niste frumosi ani late 30s. Dragut, romantic, aventuros, misterios, un pic de love story, un pic de hate story, un pic mai mult de fapt, pentru ca da, Wolverine on a killing spree e miscat de motorul razbunarii.

No more spoilers, e un film OK, efecte foarte faine, dar daca tot vorbim de the origins, mi-ar fi placut ca inceputul vietii viitorului Wolverine sa fie mai putin pe FFW. Nimic mai thrill-giving decat misterul SF plasat intr-o societate ermetica a secolului 19, cu teama, teroarea, panica, vanatoarea de vrajitoare… eh, n-avem de-astea.

Totul se intampla mai degraba la 15 minute distanta inapoi in timp de primul X-Men, astfel incat perspectiva e tot batalia titanilor, fara public, in loc de prostratia micilor sateni uitandu-se la lupta de deasupra… ma rog, aveam eu o perspectiva mai indepartat romantic-apocaliptica despre cum ar fi fost originile lui Wolverine… Damn computer games. Probabil e si o reminiscenta de la Highlander, cu care l-am comparat fara sa vreau.

7/10

Goodbye Uncle Tom / Addio zio Tom (1971)

Posted by: Rin Tin Tin on: April 2, 2009

Dupa momentul popcorn de mai devreme, sa ne intoarcem la ceva mai hardcore: un fals documentar artistic despre epoca de aur a sclavagismului in America: Goodbye Uncle Tom.

Un film dezgustator de grafic si de socant, greu de urmarit ca si Salo, dar la fel de fascinant ca si el, poate cu atat mai mult cu cat tortura, umilinta, violul, dezumanizarea sunt tratate cu detasarea documentaristului si explicate cu tonul plat si profesionist al crainicului (precum vocea lui Pittis la Teleenciclopedia, daca vreti) si cu o coloana sonora infernal de vesela si senina.

Si povestea (cam lunga, 2h) porneste de la caravanele de sclavi carati precum animalele in burti de corabii, apoi triati, spalati, tesalati, examinati de veterinar (sic!), vanduti si apoi exploatati, abuzati, violati, batuti… mai tarziu crescuti, educati si ridicati din grajd iar la nivelul de om, pana in zilele noastre cand societatea americana alb-negru a ajuns la un relativ echilibru dupa 200 de ani de exploatari si interziceri, refulari si ura, iar un barbat de culoare conduce acum Statele Unite. Cine-ar fi zis?…

7.5/10

mai jos: nu trailer, ci un fragment de vreo 40 de minute, give it a try

Leon (1994)

Posted by: Rin Tin Tin on: April 2, 2009

It’s that time of the month again: popcorn movie! Fara popcoarne adevarate, dar cu chef de actiune, am ales Leon de Besson cu o trena de actori cu poza la panoul de onoare: Jean Reno, Danny Aiello, Gary Oldman si Natalie Portman, pe vremea aia avand doar 12 ani.

Cum ma plictisesem deja in vreo 20 de minute de partea cu bad cop flick si good bad guy, am incercat sa urmaresc mai degraba motivele pentru care Leon e in top 35 al celor mai apreciate filme pe imdb.

In primul rand Reno, Portman si Oldman au niste personaje extrem de simpatice, care in ciuda faptului ca sunt alese din catalogul de sabloane, sunt suficient de bine modelate ca sa fie credibile si highly likable:
- asasinul platit, naiv, ascet si sentimental, with a broken heart si o planta de apartament
- micuta orfana infractoare cu accese de lolita decenta si o pasiune pentru role-playing games
- the bad cop, coleric in sinea lui serpeasca, dar cu niste momente de placiditate sincera care m-au daramat de ras.

In al doilea rand… cred ca totusi nu e nimic in al doilea rand. Povestea e subtirica, tot filmul mediocru at its best, actiunea OK, dar cu mici naivitati caracteristice filmelor de actiune in care intra si un pic de corazon, finalul jos in orizontul de asteptare. Marele lui plus raman deci actorii si personajele, care merita niste locuri speciale in dictionarul de caractere.

7.2/10

Dare mo shiranai / Nobody Knows (2004)

Posted by: Rin Tin Tin on: April 1, 2009

O drama soptita despre un grup de copii care nu exista in mod legal si oficial, despre o mama denaturata, despre viata singur cand ai intre 2 si 12 ani si n-ai fost niciodata la scoala si nu stii nici macar sa furi mancare.

Povestea e bazata pe un caz real, dar din ce citesc, a fost mult inmuiata si frumos impachetata, adevarul fiind ceva mai putin usor de privit. Poate din cauza asta m-am cam plictisit la un moment dat uitandu-ma la Nobody Knows, care e si cam lung (2:20h), si cam static, atat in imagini, cat si in actiune sau implicare.

Cu toate astea, regizorul Horikazu Koreeda dovedeste delicatetea, rabdarea in fata timpului si simtul fin al umorului si al veseliei retinute pe care le-am mai vazut si in Wandafuru Raifu, iar actorul principal, care mi-a placut foarte mult, Yuya Yagira, a fost cel mai tanar actor care a castigat premiul de cel mai bun actor la Cannes.

7.5/10

Maria full of grace (2004)

Posted by: Rin Tin Tin on: March 31, 2009

Drama Columbiei si visul american: un film deprimant, in care nici sfarsitul nu ofera speranta. Uneori destinul iti este impotriva si nici macar regizorul nu iti poate oferi o solutie; drama unor fete dintr-un orasel de langa Bogota, care aleg sa castige un ban prin transportarea de droguri in stomac. Una din fete moare iar celelalte 2 raman fara nici un cunoscut in New York, traind cu spaima ca familiilor ramase acasa vor fi omorate de catre traficanti.

Filmul abunda in scene violente si culori negre si nici macar frumusetea gingasa a actritei principale, Catalina Sandino Moreno nu te poate face sa uiti o clipa despre ce se intampla in realitate. Scenariul este frust, cu o povestire banala si lipsita de suspans si asta deriva din faptul ca stim de la bun inceput la ce sa ne asteptam. Aflam din primele momente ca eroina nu isi simte sufletul pereche alaturi (deci se va desparti si va pleca din oras); putin mai tarziu, cand este manipulata facil de catre un cunoscut in a deveni caraus de droguri, realizam ca o sa moara una din prietenele ei.
In plus, nu ai prea multe optiuni in a-ti alege sentimentele vis-a-vis film, atunci cand o fata tanara si fara ajutor este omorata si altele amenintate de catre niste traficanti de droguri, nu ?
Din seria filmelor gen documentar realist, Maria full of grace nu impresioneaza prin regie, ci prin forta subiectului. Personajele joaca bine, camera este purtata de cele mai multe ori pe umar si de aici un sentiment de apropiere a telespectatorului de personaje. Per total un film care ar putea fi distribuit ca parte a unui program sud-american contra traficului de droguri.

6/10

Lilya 4-ever (2002)

Posted by: Rin Tin Tin on: March 31, 2009

Un film ingrozitor de deprimant, care te porneste de la primele scene cu premisa ca se va intampla ceva naspa. Si stai si astepti inevitabilul, in timp ce deasupra capului Lilyei se balangane cu dangat sabia lui Damocles.

Inceputul ex abrupto, pe Mein Herz brennt, m-a prins imediat, being a sucker for Rammstein si pentru sufletele pierdute running amok prin oras dupa luminita de la capatul tunelului.

Probabil nu mai are nimeni chef sa vada filme despre societatea facuta tandari sub umbra marelui URSS si visul american, departe, tare departe si orfanii ramasi dezorientati in urma, in saracie, vise de aurolac si treninguri turcesti.

Dar Lilya 4-ever a suedezului Lukas Moodysson e un film pe care il recomand, are cateva twists de scenariu pe care ti le lasa la fileu cu cateva minute inainte sa se intample si pe care le primesti, cu anticipatia loviturii. Bazat (ca inspiratie) pe un caz real, e un film trist rau, realist pana la ultima picatura de lipici in punga, pana la ultima lacrima pe icoana si niciodata ultima picatura de transpiratie a barbatului de deasupra.

Mi-ar fi placut o calitate ceva mai buna a imaginii, un pic de culoare si de viata, poate doar ca sa imi reprim eu macar vizual spleenul ingrozitor pe care mi l-a lasat ultima parte a filmului.

8/10

Los Lunes al sol (2002)

Posted by: Rin Tin Tin on: March 30, 2009

Luni de fiere, luni de soare: Deprimant film, dar mai actual ca niciodata: o introspectie plina de emotie in viata unor fosti angajati pe un santier naval, (inchis din cauza coreenilor), care nu isi pot reface viata. Javier Bardem are aceeasi prezenta uluitoare pe ecran, si este secondat magistral de intreaga echipa, in care l-am remarcat pe Enrique Villén din Crimen ferpecto, spumoasa comedie din 2004.

Culoarea fantastica din santierul naval, care contrasteaza cu depresia din mintile personajelor. Diminetile de luni, cu soare jucaus contrastand cu becul din toaleta barului, programat sa se stinga automat. Copii care apar in film, in contrast cu vietile sfarsite si fara rost ale celor 5, ramasi 4. Persistenta lui Lino in dezacord cu acceptarea pasiva a lui Santa. Calmul australian in contrast cu vivacitatea si nervozitatea spaniolilor. Si sa nu uitam, Spania anilor 2000 era in plin boom economic, mii de romani emigrau catre noul El Dorado al Europei.

Un film care te readuce cu picoarele pe pamant, care iti arata fata sordida a batranetii singuratice, care iti reaminteste ca trebuie sa iti pese de cel de langa tine in orice situatie ai fi. Un film care, in acelasi timp, exulta a joie de vivre, Santa spargand un al doilea felinar dupa ce pe primul a simtit ca l-a platit nevinovat fiind. Tot el mancand branza elvetiana si imbogatind germana helveta cu noul “Imi pare bine sa te cunosc” aka “Sprengler”.

9/10

The International (2009)

Posted by: Rin Tin Tin on: March 30, 2009

Nu-mi dau seama cum de Tom Tykwer, care m-a impresionat prin cele 2-3 filme vazute( Run Lola Run, The Perfume, The Princess and the Warrior), si care trecuse deja in zona regizorilor pe care-i agreez, a facut asemenea film. Ma gandesc ca, poate, unii regizori n-au cadere spre un anume gen sau ca filmul, ca orice proiect facut de mana omului, e supus greselii.
Cert e ca The International e extrem de slab. Abordand un subiect “actual” intr-o maniera elucubranta (bancile care trec peste legile statelor in care activeaza si, in general, peste orice), filmul nu are nici o noima: actorii joaca prost, scenariul e rizibil si plin de clisee grosiere, scenele de actiune au reusit sa starneasca rasete in sala. De fapt, filmul e atat de prost incat am avut intentia de a ma ridica pentru a pleca din sala de vreo doua-trei ori.

A big, big failure.. nu merita sa pun trailer.
2 / 10

Guest blogging: Donnie Darko (2001)

Posted by: Rin Tin Tin on: March 24, 2009

Scris de Lolek

Frank, the hideous bunny rabbit, e el insusi toata povestea filmului, spusa analogic : chit ca vatuit intr-un cocon science-fiction ca-ntr-un costum urias de iepure jigarit care vrea sa te pacaleasca, sa te momeasca cu volute de voce sibilinica si sa te piarda pe drum in interpretari para-psiho-philosophy of time travel, tot sarmul si duiosia din “Donnie Darko” are about the sound and the fury in a teenager’s heart.

Desigur, nu numai in varianta de antinomie vulgarizanta cu linia fricii si a iubirii, desi filmul e tare ironic si-si transmite mesajul pe toate nivele cu care ai putea sa empatizezi : daca esti o uscaciune de institutoare usor de dus de nas de un wanna be guru pedofil cu fata cauciucata, o sa te iei de mana cu el, o sa-l adori si preaslavesti, lumea o sa fie ca o sarma de rufa prinsa in doua carlige, unul al fricii, al’ rau, urat, bleah, altu’ al iubirii, al sufletului care se deschide optimist si tembel inspre lume. Daca, din contra, incrancenarea profei docte de literatura te atrage, o sa stai batz cand ea citeste Graham Greene, povesti cu tineri si incendieri, ori, daca esti un familist average, iti trimiti frumusel puslamaua la hipnoza.

Toti interpreteaza adolescenta cu ambivalentele ei ca-ntr-o matrioska care se deschide lasand in centru tanarul debusolat, fascinant la modul facil si simptomatic-juvenil de teorii incarligate despre unde de circulatie a fluxului vital si variante alternative de existenta. Fidel pana la urma teoriilor multiversice pe filiera SF, finalul e cumva suflecat, premisele sunt date peste cap, raman pe aceleasi pozitii, numai ca puse cu sus-n jos, not only because this is a mad world, dar si pentru ca versiunile astea sunt prinse firesc in imensitatea intima a unei imaginatii scindate de adolescent.Un adolescent absolut comun pana la urma – tare, tare frumos.

9.7/10


  • None
  • Mad: Nou, original, după fulminantul succes al filmului Twilight: Twilight Saga: New Moon. Nici n-am apucat bine să ne recuperăm după primul, că se fa
  • Rin Tin Tin: See What doesn't kill me. Pride & Glory was just a crappy boring movie, crafted well, but crappy and boring nevertheless.
  • Bogdan Paul Veseli: *yawns*cliseul cu securitatea reincarnat

Categories

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.